Gheorghe Lazăr (n. 5 iunie 1779, Avrig - d. 17 septembrie 1821, Avrig) a fost un pedagog român, în 1818 fondatorul primei şcoli cu predare în limba română la Bucureşti.
Data naşterii acestui părinte al învăţământului bucureştean este controversată. Istoricul Ştefan Lupşa conchide că Gheorghe Lazăr s-ar fi născut la 9 ianuarie 1782 bazându-se pe un protocol care menţionează naşterea sa la acea dată. După alţi autori data naşterii ar fi de 5 iunie 1779.
Fiu de ţăran liber, Gheorghe Lazăr a fost trimis la vârsta de 19 ani să studieze la gimnaziile din Sibiu şi Cluj, apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie şi de ştiinte fizico-matematice. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic şi chiar un manual de pedagogie. Întors in Transilvania, la Sibiu, a obţinut un post la Şcoala teologică ortodoxă, dar a intrat in conflict cu episcopul Vasile Moga care, adept al limbii slavone fiind, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.
În urma unui proces disciplinar la sfârsitul anului 1815 , guvernatorul Transilvaniei l-a destituit din funcţie şi l-a supus supravegherii autorităţilor poliţieneşti. Astfel că, în 1816, a trecut munţii şi s-a stabilit la Bucureşti. Îşi câştigă existenţa mai întâi ca profesor particular. În acelaşi timp se manifestă ca promotor al ideii de a se înfiinţa o şcoală românească la cel mai înalt nivel ştiinţific posibil pe atunci. Sprijinit de Iordache Golescu şi Constantin Bălăceanu a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susţineau că limba română e prea săracă pentru a exprima adevărurile ştiinţei. La 24 martie 1818, obţinând aprobarea pentru înfiinţarea şcolii românesti şi-a început activitatea într-un local impropriu în centrul capitalei, la Sfântul Sava. Printre elevii săi se numărau băieţi de mici meseriasi si targoveti si dascali , pentru ca odraslele boieresti fregventau in continuare scoala greceasca. Noua institutie a devenit curand principalul focar de consolidare si difuzare a culturii romanesti . Din prima generatie de elevi faceau parte, printre altii, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Teodor Paladi, Simion Marcovici si altii.
Scoala de la Sf. Sava este cel mai vechi institut educational din Bucureşti cu predare în limba română. In trecutul acestei institutii apare figura marcanta a lui Gheorghe Lazar , raspanditor de cultura intr-o epoca in care aceasta era considerata un apanaj al paturilor instarite . Atunci cadn cartea era o raritate si de multe ori in limbi neantelese de popr Lazar a tradus si a scris carti in limba romaneasca spargand astfel bezna in care se confrunta marea majoritate a romanilor . La scoala lui Lazar au venit si pravaliasi si copii oamenilor de la marginea orasului si el i-a invatat cu dragoste tainele stiintelor matematicesti si filozofesti in limba lor materna , atunci cand pe toate caile se spunea ca limba romaneasca , limba poporului era inferioara si incapabila sa exprime notiuni mai complicate . In timpul rascoalei de la 1821 Gheorghe Lazar si elevii sai au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu ajutand la fortificarea taberei de la Cotroceni , invatand pe panduri sa manuiasca armele si sa se apere. Se pare ca Lazar era pentru Tudor Vladimirescu un om de incredere si de mare necesitate , fapt pentru care „inginerului Gheorghe Lazar ” trebuiau sa i se puna la dispozitie o mie de oameni pentru metereze. De altfel , documentele vorbesc despre activitatea inginereasca a dascalului concretizata prin unele din lucrarile sale ramase nu numai in Bucuresti : ridicarea topografica a Mosiei Obislavu (Dambovita) sau a Mosiei Fantanele (Prahova) . Documentatiile ambelor se afla inca in Arhivele Statului din Bucuresti.
Colaborarea sa cu revolutionarii i-a atras mai tarziu persecutia din partea autoritatilor . Lazar se intoarce bolnav in satul natal , Avrig, unde se stinge din viata in ziua de 30 septembrie 1823 . A fost înmormantat in curtea bisericii ortodoxe din Avrig, in imediata vecinatate a casei natale. La mai bine de un secol mai tarziu , in anul 1934 Scoala militara de ofiteri de infanterie din Sibiu a reamenajat mormantul sau. Ca o recunoastere a activitatii sale , in anul 1886, in capitala Romaniei, a fost amplasata o impunatoare statuie care readuce in memoria tuturor intreaga sa opera dedicata identitatii romanesti . Numele sau se gaseste astazi pe frontispiciurile mai multor scoli si licee din intreaga tara. In Avrig in centrul orasului, a fost instalat un bust dedicat marelui inaintas conceput cu mare putere de expresie de sculptorul Cornel Medrea. La 100 ani de la moarte, s-a autoritatilor de atunci , a membrilor guvernului , a institutiilor de invatamant de toate gradele , o impresionanta festivitate care a dovedit ca memoria sa va fi prezenta vesnic in mintea si inima romanilor . In anul 1973 se comemoreaza de catre UNESCO 150 de ani de la moartea dascalului din Avrig reducandu-se in prin plan activitatea , viata si opera unuia dintre cei mai prestigiosi indrumatori ai culturii romane. Primii biografi ai lui Lazar au fost elevii săi Ion Heliade Rădulescu şi Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date biografice precum şi primele analize ale ideilor pedagogului Lazăr.
