Istoric
Condițiile prielnice de relief și climă au făcut ca aceste meleaguri să fie locuite din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă izvoarele scrise dateaza din epoci târzii, izvoarele arheologice ne-au relevat apariția vieții în aceste locuri încă din epoca pietrei șlefuite (cca 6000 - 1700 î.e.n.). După mezolitic dovada locuirii acestor meleaguri dateaza din neolitic, cca. 1700 - 1800 î.e.n.
În apropierea Avrigului a fost descoperită o mare necropola daco-romană de incinerație ( sec. II e.n.). La Săcădate, sub actuala biserica maghiară se găsesc pereții de baza ai unui bastion de apărare construit in perioada romană. Numeroase obiecte gasite în urma cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi aduc prețioase mărturii despre civilizația daco-romană pe aceste meleaguri și se afla prezentate la Muzeul Național Brukenthal.
Prima atestare documentară a Avrigului apare în secolul XIV-lea, mai precis în anul 1364. Prima atestare documentară a localităţii apare la 1346 sub denumirea de Affrica. Alte denumiri Ebreg - 1413, Frech, Frick, Freck. La 1733 este consemnată denumirea Avrig. Din 1383 Avrigul apare sub jurisdicția Scaunului Săsesc din Sibiu. Lipsa exploatării nobiliare la Avrig a avut efecte positive asupra dezvoltării localității. În anul 1566 Avrigul apare pentru prima dată pe o hartă a Transilvaniei, tipărita de un autor necunoscut.
Ecourile marilor frământări de la 1784 și de mai târziu, din 1848, s-au facut simțite și la Avrig. Mai târziu în timpul Războiului Pentru Independentă, avrigenii au ajutat fugari să treacă munții, pe cărări tainice, in Țara Romanească. Idealul de a se elibera de sub dominația habsburgică și de a se uni cu Țara Mama i-a animat și pe avrigeni. Marea Unire de la 1818 a cuprins in entuziasmul sau generală și pe avrigeni. Marele vis a celor 4 milioane de ardeleni avea să se implinească. Efectele crizei din 1929 - 1933 precum și al Doilea Război Mondial au fost resimtite și la Avrig.
În anii 1936 - 1937 s-a construit la Mârșa o fabrică de armament și muniție. La acesta fabrică lucrau avrigeni și muncitori din satele învecinate. În februarie 1940 fabrica a fost militarizată și toți cei 1170 de muncitori care lucrau la vremea aceea la Mârșa au fost supuși regulamentelor militare. După razboi viața în satele avrigene și-a reluat cursul obișnuit, în contextual creat de noile condiții istorice. Naționalizarea, colectivizarea și toate celelalte “binefaceri” ale noii orânduiri n-au ocolit nici Avrigul. Avrigenii s-au adaptat noilor condiții de viata muncind în continuare la Fabrica de Sticla, la Uzinele Mârșa (uzine carea au devenit constructoare de mașini și care au absorbit o buna parte a forței de muncă din zonă), în prestări servicii, croitorie, cismărie, alimentație publică, învățământ, agricultură, etc.
Orașul Avrig a devenit o localitate de referința în dezvoltarea învățământului din țara noastra, datorita marelui cărturar Gheorghe Lazăr, născut în anul 1779. Idealul său de a inființa o școala superioră în limba română s-a îndeplinit. O alta personalitate a orașului Avrig a fost Vasile Stoica, publicist și diplomat, ce a sustinut o activitate de propaganda în favoarea unificării tuturor românilor într-un singur stat.
Sursa: www.primaria-avrig.ro
